Archive for August, 2008

Acer Aspire 5520G review

Marţi, August 26th, 2008
Cu asta am participat la un concurs… pe care nu l-am câştigat. Trebuia să mă laud pe blog, nu?
 

 
Short story

At the beginning of this year I (desperately) needed a laptop (I’m not working in my hometown and I don’t have a stable residence; a laptop gives me the flexibility I need).
So, I looked for a proper solution that would fulfill my expectations:

- decent performance (I’m not a gamer, but I appreciate performance when using my usual set of applications – a bit of image manipulation and software development…; a lot of reading, web browsing, watching online TV and listening to music);

- decent price (I’m not willing to pay an insane price just because a laptop is named whatever trademark);

- an eye to the future (OK, current operating systems are just beginning to migrate to 64-bit, it seems a long way until 64-bit computing will obsolete 32-bit, just as the latter replaced 16-bit; but then again, back in ‘99, who would have believed the CD will be replaced by DVD’s as quickly and as thoroughly?).

After searching products and then trying to find out what customers have written on forums about them, I came up with this solution:

Acer Aspire 5520G.

I’ve bought it from an online retailer and (at least until now) I’m a very satisfied customer. I don’t regret the choice I’ve made (especially when seeing the other options at work: Dell was a disappointment, Asus likewise).

What drew me to it?

Well, this laptop looks quite nice (they call it "Gemstone"; to me, almost anything that isn’t as the majority of its kind has a better appeal :D ). Looking at its specifications I thought it would be a good match for my expectations (mentioned above), especially:

* the ‘performance’ part:
- dual-core processor, capable of running 64-bit instructions;
- 2 GB RAM;
- 160 GB hard-disk;
- nVidia 8600M GS, with 512 MB dedicated RAM;

* the ‘price’ part:
- just over $ 1000 (about € 700);

* the ‘future’ part:
- 64-bit processor;
- video adapter with hardware support for DirectX 10;
- lots of storage (at least it’s enough for my needs);

* other convincing enticers:
- incorporated webcam and microphone;
- screen with a good response time (8 ms);
- included high-resolution optical mouse;
- keyboard with a decent layout (ex. ‘Del’ button is easy to find – top right corner; ‘Fn’ button is right next to the left ‘Ctrl’)
- included gamepad (actually, I don’t need this one, but if it’s "included", why not? :) ).

Specifications

CPU: AMD Turion 64 X2 TL-58, 1900 MHz [(9.5 x 200), L1 cache 64 KB/core, L2 cache 512 KB/core - dual-core, 64 bit support]
Motherboard Chipset: nVidia nForce 7000M-610M (southbridge), AMD Hammer DDR 2 IMC (northbridge)
BIOS Type: Phoenix
RAM: 2048 MB [667 MHz DDR2 SDRAM (5-5-5-15 @ 333 MHz) (4-4-4-12 @ 266 MHz) (3-3-3-9 @ 200 MHz)]
Video adapter: nVidia GeForce 8600M GS, 512 MB GDDR2 [128 bit, core clock 600 MHz, shader clock 1200 MHz, memory clock 700 MHz - support for DirectX 10]
Monitor: Acer CrystalBrite 15.4" LCD (LG Philips), WXGA [8 ms/220-nit, currently running at 1280x800@60Hz] – HDTV capable
Audio: Realtek ALC268 @ nVidia MCP67/68 – High Definition Audio controller; Dolby Sound; audio jacks (on the front side): headphones, microphone, S/PDIF
Networking: nVidia MCP67/68; (wireless) Atheros AR5007EG – 802.11 b/g
Storage: Hitachi – 160 GB [8 MB cache, SATA, 5400 RPM]
Optical drive: Matshita – 2 MB cache, DVD +/- R/RW/RAM/ROM, dual layer support, CD R/RW/ROM
Card reader: Ricoh – 5-in-1: SD, MMC, MS, MS PRO, xD
Webcam: Acer Crystal Eye (Bison) – 0.3 Mpixels
Connectivity:
4 x USB 2.0,
Broadcom Bluetooth adapter,
CXT Fax/Modem – 56K, V.92,
DVI,
ExpressCard,
IEEE 1394 (FireWire),
VGA,
RJ-11 (modem),
RJ-45 (Ethernet),
CIR (Consumer Infrared),
S-video/TV-out (NTSC/PAL)
Battery: Lithium Ion, 6 cells; (initially) discharge time ~3 hours

also:
Keyboard: multimedia keys, excellent layout
Touchpad: Synaptics; includes a middle button (functioning similarly to arrow keys)
Volume control wheel (on the left side)
Noise: very low level (even when the cooler is working)
Heat: (average values – Centigrade scale) 44 (HDD), 67 (GPU), 57 (CPU)
Weight: ~3 Kg (including batteries)

Design & durability

Pros:
Nice looking, unusual, shiny black/white plastic combination. Rounded corners. Excellent ergonomic placement of keys and connectors.
Well designed lid: it just stays as you put it and hasn’t developed clearance.

Cons:
The keyboard has poorly designed keys: they can easily get hooked by textiles or even nails and can snap.

Performance

Pros:
Fulfills my expectations: multitasking is not a problem, storage is sufficient, even the games are smooth and fast.

Cons:
The nVidia 8600M GS video adapter is lacking quality drivers. Acer doesn’t offer support for XP. There are only some old drivers hosted on obscure Acer sites (getting a proper driver is almost like an initiation).
Actually, from
apcmag.com I’ve found out about the potential overheating issue with nVidia video adapters. Unfortunately, my model is from the troublesome group (8400M, 8600M). I just hope that any problem will occur during the warranty period.

Software

OS:
I’ve never tried Vista on it. I only use Windows XP SP3 (my nLite ubertweaked version) and Ubuntu Hardy Heron – GRUB, dual-boot.

Drivers:
XP: only the mentioned issue with the video adapter drivers from nVidia.
Ubuntu: it works like a charm – with full bells and whistles (i.e. Compiz Fusion)

Other applications:
XP: I’ve encountered some problems with older games (Cossacks – Back to War, Project IGI 1) – the nVidia drivers broke some stuff and DirectX 7 or 8 games (not all!) behave quirky (from throwing an error to not displaying the game text correctly).

Conclusion

My laptop stores a great deal of my future projects and my other personal stuff (memories shaped like jpegs, music, favorite movies). It’s my refuge from the daily (boring) routine.

Good value for the paid money. Acer definitely needs more attention as a laptop manufacturer.


[Although, unfortunately, your competition rules exclude non-Australia/New Zealand residents (I'm living in Romania), I still gave it shot. Sorry for wasting your time.]

  • Share/Bookmark

Sătul

Joi, August 21st, 2008
În fiecare seară, după ce ajung acasă, văd la televizor o grămadă de inşi care încearcă să mă convingă cât de multă dreptate au şi că lucrurile nu sunt aşa cum par.
 
Văd indivizi siniştri care încearcă să-mi demonstreze cât de evlavioşi sunt (Becali, Vadim Tudor), uitând că religia pe care o clamează este una în care raţiunea e mai preţuită decât mânia, iar smerenia e mai presus de trufie.
 
Văd caţe care probabil se (auto)flatează că sunt "doamne" (Buruiană, Şandru, Olguţa), uitând că o "doamnă" implică, cel puţin în vorbirea comună, o femeie distinsă, cu maniere elegante. Unde ar fi acestea la o persoană în stare să acopere într-o discuţie pe oricine, doar pentru a se auzi pe sine vorbind? Unde ar fi acestea la o persoană capabilă numai de venin şi josnicie?
 
Văd inşi care încearcă să spele tâmpeniile spuse sau făcute de ei sau de alţii, în ciuda evidenţei. O văd pe "Dana", care ne-a făcut "favorul" de a se comporta normal şi de a se retrage din politică de mai bine de un an, încercând să ne convingă că relaţia ei cu securitatea nu a fost una "rea". Îi văd pe argaţii lui Băsescu (Turcan, Preda şi alţi eiusdem farinae) încercând s-o facă pe oamenii de principiu, justificând de ce ar include-o în partid pe respectabila madamă. Văd un Boc, capabil să-şi urmeze şi să-şi apere căpitanul în orice rahat s-ar arunca. Văd un tip, pe care l-aş fi socotit respectabil dacă nu alegea să intre în politică (Diaconescu – PSD), încercând să dea interpretări elucubrante ultimei gafe a lui Geoană (nu degeaba poreclit "prostănacul" – omul ăsta ar clămpăni în neştire dacă n-ar fi nevoie ca din când în când să doarmă). Trăim într-o ţară de doi lei, dar încă ne iluzionăm că un "politician" ar putea crede altfel… Văd demagogi în stare să ne sfideze bunul-simţ susţinând eliminarea imunităţii parlamentare, după ce cu doar zile înainte ei înşişi abuzaseră de ea pentru a-l feri pe imaculatul Bombonel (ce nume cu care să rămâi în istorie!).
Îl văd pe sublimul, preamăritul şi preacinstitul preşedinte (fie-i numele amintit în veci), adorat ca o icoană, deopotrivă, de culţi şi inculţi, mici şi mari. Îl văd dând lecţii de "principialitate" cât timp el însuşi NU are principii. Cum altfel ar putea fi descris un om pentru care minciuna şi făţărnicia e la fel de uşoară precum cuvântatul? De câte ori s-a întâlnit cu voi în Piaţa Universităţii, aşa cum a promis? În ce fel şi-a ţinut legământul de a demisiona? În ce fel s-a gândit la lege când a fost implicat în terfelirea ei în cazurile atât de discutate (flota, Mihăileanu)?
Văd pe nea Mitică încercând să ne convingă cât de util ar fi el societăţii dacă ar rămâne parlamentar – ne-ar ferici cu o "lege a ordinii publice"… Văd pretinşi "gentlemeni" cu apucături de golani îmbrăcaţi la costum (Orban, Antonescu, Tăriceanu). Văd traseişti încă neresemnaţi (Pavelescu, Lupoi, Buruiană, Vasilescu).
Văd tinerele speranţe care ar trebui să "schimbe clasa politică" (Guşă, Şandru, Turcan, Boureanu, Ponta şi alţii). Nu pot lega fraze şi idei, corect sau coerent. Nu-mi pot demonstra probitate cât timp ignoră mizeria morală de lângă ei şi continuă s-o perpetueze. Nu-mi pot demonstra că sunt civilizaţi – oamenii ăştia NU au cultura dialogului. Pentru ei, a acoperi pe celălalt cât timp e rândul aceluia la a spune o părere este echivalent cu un "argument". Ce motiv aş avea să mă identific (ca "tânăr", nu?) cu tagma lor?
Văd scandaluri bizare pe teme "artistice", adăpate cu bani publici. Văd apărări stupide pentru gafeuri. Un distins Patapievici, rasat intelectual, fidel cauzei prezidenţiale (oricare ar fi ea şi contra oricărei sume) pretinde că e "artă" o gafă "culturală" care atrage iar atenţia asupra jalnicei ţări în care trăim. De parcă duceam lipsă de reclamă negativă… Acest domn, care s-o închipui probabil vrednic urmaş al lui Maiorescu, Eminescu ori Blaga, îşi arăta preţuirea sa pentru ţara care îl ţine acum în sinecuri cu vorbe trântite pe hârtie într-un delir de abjecţii (evident, e vorba despre celebrele "Politice" – din care am frunzărit de curiozitate câteva pasaje care mi-au desenat îngrijorătorul tablou patologic al autorului lor).
N-aş vrea să fi uitat pe nimeni (dacă mă aleg cu un proces de calomnie, măcar să fie "mare").
Demagogi, loaze, canalii, ţaţe, lichele, jeguri, imbecili, semidocţi… toţi se vântură "pe sticlă", reprezentând, chipurile, interesele noastre. Pe-ale mele NU! Nu mă interesează să mă reprezinte nişte scursuri, mulţumesc.
Pe lângă adunătura asta de zoaie, mai văd că banul, probabil, nu aduce fericirea, dar cu siguranţă aduce libertate. Libertatea de a face ce vrei fără a fi pedepsit, libertatea de a sfida, libertatea de a insulta fără nici un strop de motiv, libertatea de a omorî sau răni oameni şi de a scăpa.
Nici alţii nu sunt mai grozavi.
De săptămâni aud de războiul din Georgia. "Marele frate" rus (de fapt, vlăjganu’ mahalalei) îi apără pe oropsiţii separatişti invadând teritoriul unui stat suveran. Nu că ar conta în vreun fel "poziţia" Rusiei faţă de dezmembrarea Serbiei de acum câteva luni. Nu că ar conta că a aduce războiul şi bejenia unor oameni nu e cel mai potrivit fel de a le apăra drepturile. Soarta a fost ironică – războiul a început chiar în prima zi de Olimpiadă, ziua când, dacă am fi mers după regulile antice, orice război ar fi trebuit să înceteze. Dreptul internaţional este mai departe întărit de reacţia "catifelată" a "Occidentului". Cine ar vrea să i se taie gazul sau mai ştiu ce afaceri profitabile doar pentru că nişte nenorociţi dintr-o ţară nesemnificativă au casa călcată de tâlhari? Ei, care aduc democraţia prin război şi pacea prin ameninţare, cu siguranţă, NU.
Mi-a fost dat să aud că oameni neînarmaţi care au venit paşnici să-i înduplece pe ruşi au sfârşit împuşcaţi sau cu capetele tăiate!?! Asta de la "eliberatorii" lor. Rusia, evident, are alte definiţii pentru idei ca "onoare", "adevăr", "umanitate", "curaj", "dreptate", "lege", "Dumnezeu"…
Văd numai "pseudo-": pseudo-oameni de stat, pseudo-intelectuali, pseudo-profesori, pseudo-doctori, pseudo-preoţi, pseudo-ziarişti…
De ce continuu să mă uit, dacă (aproape) nimic nu-mi place? Pentru a-mi adăpa dispreţul şi pentru a nu uita nici o clipă de ce îi detest.
P.S.: O ştire de ieri m-a mişcat. Un "om de afaceri care a dorit să-şi păstreze anonimatul" s-a oferit să-l ajute cu bani, la necaz, pe unul dintre sportivii care ne-au încântat în anii trecuţi. Mi s-a părut vrednic de laudă a fi capabil să dai bani fără a încerca să te lauzi cu asta (compară cu felul în care "ajută" alţii…).
  • Share/Bookmark
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

Parerea ta conteaza

Echipa Weblog.ro e alaturi de tine! Da-ne un semn!

  • Vrei sa iti faci cont pe www.weblog.ro si intampini dificultati?

  • Ai intrebari legate de folosirea site-ului?

  • Doresti sa ne comunici comportamentele abuzive ale unor membri?

  • Vrei sa faci comentarii sau sa ne dai anumite sugestii?

P A R E R E A T A